Am luat ieri niste ficatei de pui. Am trecut pe langa ei in supermarket si mi-am dat seama ca nu ne-am mai intalnit de mult. Si imi placeau rau de tot ultima oara cand am avut o aventura cu ei.
Ficateii de pui sunt foarte pretentiosi. I-am mancat in multe restaurante si pot spune ca putini bucatari fac astfel incat sa obtina maximum din ce pot ei sa ofere. Probabil din indiferenta. Este o linie foarte fina intre ficatei facuti numai bine si ficatei prea uscati, sau prea tari, sau prea fainosi, sau prea....
Azi am vrut sa ii fac ca de obicei dar deschizand frigiderul sa iau mararul mi-a venit o idee (dovedita a fi inspirata).
Am tocat mararul, trei catei de usturoi si......o jumatate de lamaie. Cu tot cu coaja. Pana acum nu am asociat niciodata lamaia cu ficateii de pui, dar cand am vazut jumatatea de lamaie langa marar in frigider mi s-a parut ca tocmai s-a intregit un gust undeva in mintea mea.
Ficateii. Ca sa isi descopere sufletul, ficateii au nevoie de foc intens. Au nevoie sa isi arda o crusta subtire peste moliciunea dinauntru.
Am taiat niste bacon feliute si le-am aruncat in tigaie 5 minute cat sa se rumeneasca un pic. Apoi am dat focul tare si am pus ficateii. I-am lasat cateva minute pe o parte, i-am intors pe partea cealalta sigiland aromele sangerii inauntru, am mai lasat 1-2 minute sa li se inchege putin inima si am stins focul.
Nerabdatoare de pe margine, usturoiul cu mararul si lamaia au sarit in tigaie si au imbracat ficateii cu aromele puternice si cu prospetime acrisoara si galbena.
Mamaliga langa, si imaginea era completa.
Lamaia a facut diferenta fata de tot ce imi imaginasem pana acum despre ficatei. A intors gustul greu, bogat, hepatic si lasciv intr-unul racoros si usor alunecator. A adus o noua dimensiune langa textura carnos sangerie ascunsa sub coaja arsa de uleiul incins.
A adus personalitate.
Ficateii de pui sunt foarte pretentiosi. I-am mancat in multe restaurante si pot spune ca putini bucatari fac astfel incat sa obtina maximum din ce pot ei sa ofere. Probabil din indiferenta. Este o linie foarte fina intre ficatei facuti numai bine si ficatei prea uscati, sau prea tari, sau prea fainosi, sau prea....
Azi am vrut sa ii fac ca de obicei dar deschizand frigiderul sa iau mararul mi-a venit o idee (dovedita a fi inspirata).
Am tocat mararul, trei catei de usturoi si......o jumatate de lamaie. Cu tot cu coaja. Pana acum nu am asociat niciodata lamaia cu ficateii de pui, dar cand am vazut jumatatea de lamaie langa marar in frigider mi s-a parut ca tocmai s-a intregit un gust undeva in mintea mea.
Ficateii. Ca sa isi descopere sufletul, ficateii au nevoie de foc intens. Au nevoie sa isi arda o crusta subtire peste moliciunea dinauntru.
Am taiat niste bacon feliute si le-am aruncat in tigaie 5 minute cat sa se rumeneasca un pic. Apoi am dat focul tare si am pus ficateii. I-am lasat cateva minute pe o parte, i-am intors pe partea cealalta sigiland aromele sangerii inauntru, am mai lasat 1-2 minute sa li se inchege putin inima si am stins focul.
Nerabdatoare de pe margine, usturoiul cu mararul si lamaia au sarit in tigaie si au imbracat ficateii cu aromele puternice si cu prospetime acrisoara si galbena.
Mamaliga langa, si imaginea era completa.
Lamaia a facut diferenta fata de tot ce imi imaginasem pana acum despre ficatei. A intors gustul greu, bogat, hepatic si lasciv intr-unul racoros si usor alunecator. A adus o noua dimensiune langa textura carnos sangerie ascunsa sub coaja arsa de uleiul incins.
A adus personalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu