Ieri am trecut pe la macelaria de la care iau de fiecare data carne (la un moment dat m-am invartit printre macelari si am invatat cum ar trebui sa arate o macelarie "curata". e adevarat ca in Bucuresti ajunge multa carne care nu ar trebui sa se afle in nici o farfurie, si mai rau, multa carne care apartine unor dobitoace care nu de mult nechezau pe vreo pasune...dar macelaria de la care iau eu pare sa fie una dintre cele 3-4 care sunt ok in oras).
Fiind in proces de anihilare a ospatului de duminica, m-am dus intins la carnea de vita. Am luat o jumtate de kg de carne de vitel tocata si am pornit usor spre casa imaginandu-mi cateva feluri in care as putea sa o prepar.
Ajuns acasa am dat niste ghimbir prin razatoare si am tocat o jumatate de ardei iute.
Le-am aruncat peste carne impreuna cu niste sare si niste menta. Cautam un strop de inedit, asa ca am aruncat si o mana de nuca pisata pe care o aveam prin casa, si am amestecat totul cu sarg (ca sa fie foarte riguros gatit in spiritul mancarii sanatoase, ar trebui sa omiteti acest ingredient, desi....).
Vroiam o garnitura simpla, care sa nu fure din spectacolul carnii, asa ca am luat o mana de pastai de fasole verde, le-am tocat cam la 1-2 cm fiecare, si le-am aruncat in apa clocotita, dandu-le o data in fiert. Imi plac legumele semigatite, cat sa inceapa sa imparta in stanga si in dreapta gustul inchis in fibre, dar sa ramana impertinente si crocante.
Am luat un morcov mai mare si l-am taiat in betisoare lungi pe care le-am imbracat in mixtul de carne, si am pus frigaruile astfel obtinute pe tigaia incinsa, fara ulei.
Pana s-au imbracat ele in haine de sarbatoare in vederea intalnirii cu papila mea gustativa, am facut repede un mujdei de usturoi din trei catei de usturoi, sare, apa si marar tocat (fara ulei. trebuie frecat mai cu simt de raspundere ca sa devina usor pastos, dar e la fel de reusit).
Am pus frigaruile in farfurie si le-am adus fasolea mangaiata cu mujdei drept companie selecta.
Si uite asa s-au intalnit toate, fara graba, intr-o poveste spusa cu gura plina, lasandu-si fiecare in cerul gurii aromele ba complicate, ba simple ca pamantul din care s-au hranit.
Mancarea sanatoasa nu trebuie sa fie plictisitoare, nu?
Fiind in proces de anihilare a ospatului de duminica, m-am dus intins la carnea de vita. Am luat o jumtate de kg de carne de vitel tocata si am pornit usor spre casa imaginandu-mi cateva feluri in care as putea sa o prepar.
Ajuns acasa am dat niste ghimbir prin razatoare si am tocat o jumatate de ardei iute.
Le-am aruncat peste carne impreuna cu niste sare si niste menta. Cautam un strop de inedit, asa ca am aruncat si o mana de nuca pisata pe care o aveam prin casa, si am amestecat totul cu sarg (ca sa fie foarte riguros gatit in spiritul mancarii sanatoase, ar trebui sa omiteti acest ingredient, desi....).
Vroiam o garnitura simpla, care sa nu fure din spectacolul carnii, asa ca am luat o mana de pastai de fasole verde, le-am tocat cam la 1-2 cm fiecare, si le-am aruncat in apa clocotita, dandu-le o data in fiert. Imi plac legumele semigatite, cat sa inceapa sa imparta in stanga si in dreapta gustul inchis in fibre, dar sa ramana impertinente si crocante.
Am luat un morcov mai mare si l-am taiat in betisoare lungi pe care le-am imbracat in mixtul de carne, si am pus frigaruile astfel obtinute pe tigaia incinsa, fara ulei.
Pana s-au imbracat ele in haine de sarbatoare in vederea intalnirii cu papila mea gustativa, am facut repede un mujdei de usturoi din trei catei de usturoi, sare, apa si marar tocat (fara ulei. trebuie frecat mai cu simt de raspundere ca sa devina usor pastos, dar e la fel de reusit).
Am pus frigaruile in farfurie si le-am adus fasolea mangaiata cu mujdei drept companie selecta.
Si uite asa s-au intalnit toate, fara graba, intr-o poveste spusa cu gura plina, lasandu-si fiecare in cerul gurii aromele ba complicate, ba simple ca pamantul din care s-au hranit.
Mancarea sanatoasa nu trebuie sa fie plictisitoare, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu