In weekend am ceva mai mult timp dimineata asa ca imi pregatesc un mic dejun mai bogat. Micul dejun este singura masa din zi fara de care nu prea pot functiona. Daca nu mananc ceva pana sa plec de acasa, ma simt fizic rau toata ziua (indiferent ca mananc la pranz o masa bogata).
Sunt o gramada de bunatati pe care imi place sa le fac la micul dejun, pe care le voi detalia in posturi viitoare. In weekend-ul care a trecut m-am trezit cu o pofta nebuna de un mic dejun tipic american. Am dat drumul la foc sub o tigaie cu putin ulei si am spart doua oua aduse recent de la tara, oua cu galbenus aproape portocaliu, cleios si ferm.
Le-am lasat sa sfaraie in tigaie incetisor si am pus alaturi sa nu se plictiseasca si sa aiba cu cine sa schimbe o vorba, cateva bucati de bacon afumat taiate cat pentru o imbucatura.
Cand albusul s-a coagulat si a imbracat in voal transparent inima oului (asa cum le facea mama, turnand cateva linguri de ulei incins peste galbenus in timp ce se faceau) iar bacon-ul raspandea aroma de fum si grasime aurie gata de pus pe solduri, le-am pus in farfurie, am taiat cateva bucati de telemea si o rosie si le-am alaturat celor de mai sus pentru a le racori si improspata.
S-au potrivit de minune. Mai mult au ajuns fiecare exact cat trebuie. Imi place intotdeauna ca atunci cand felul de mancare are mai multe componente, ele sa se insoteasca pana la sfarsit, si de exemplu ultima bucatica de branza sa se intalneasca cu ultima bucatica de ou si cu ultima bucatica de rosie si cu ultima bucatica de bacon. Ca doar sunt menite sa fie impreuna pana la sfarsit.
Sunt o gramada de bunatati pe care imi place sa le fac la micul dejun, pe care le voi detalia in posturi viitoare. In weekend-ul care a trecut m-am trezit cu o pofta nebuna de un mic dejun tipic american. Am dat drumul la foc sub o tigaie cu putin ulei si am spart doua oua aduse recent de la tara, oua cu galbenus aproape portocaliu, cleios si ferm.
Le-am lasat sa sfaraie in tigaie incetisor si am pus alaturi sa nu se plictiseasca si sa aiba cu cine sa schimbe o vorba, cateva bucati de bacon afumat taiate cat pentru o imbucatura.
Cand albusul s-a coagulat si a imbracat in voal transparent inima oului (asa cum le facea mama, turnand cateva linguri de ulei incins peste galbenus in timp ce se faceau) iar bacon-ul raspandea aroma de fum si grasime aurie gata de pus pe solduri, le-am pus in farfurie, am taiat cateva bucati de telemea si o rosie si le-am alaturat celor de mai sus pentru a le racori si improspata.
S-au potrivit de minune. Mai mult au ajuns fiecare exact cat trebuie. Imi place intotdeauna ca atunci cand felul de mancare are mai multe componente, ele sa se insoteasca pana la sfarsit, si de exemplu ultima bucatica de branza sa se intalneasca cu ultima bucatica de ou si cu ultima bucatica de rosie si cu ultima bucatica de bacon. Ca doar sunt menite sa fie impreuna pana la sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu